Wednesday, August 1, 2018

Jurnal victorian: Primul parc - Lightwater Park

Am ajuns de prea putin timp in Anglia ca sa pot raspunde la intrebari gen: "cum esti? Cum e acolo?". Dar vreau sa pastrez un jurnal, despre ce apuc sa vad si sa simt. E deja o schimbare :) : Scriu din nou :).

Astazi, oameni si locuri. Multumesc Alina pentru plimbarile picanterizate cu povestiri despre istoria locurilor.


"We are asking for you and your children’s help to shape what will be a super new playground at Lightwater Country Park. Work to install the facility will be completed during the autumn. We are currently developing proposal schemes for the play area and we welcome any other ideas and feedback that you may have." 


Asta am gasit cautand despre parcul Lightwater. In primul rand, notiunea de parc aici este foarte vasta ...ca intindere. Sunt si parculete, insa acesta se intinde pe 59 ha. Un parc de relaxare, deopotriva pentru oameni si animale, in care toata lumea este implicata sa il creeze si in acelasi timp sa-l conserve. Natura ne-a pus la dispozitie iazuri, paduri si pajisti, in care gasim o varietate de animale, pasari si insecte, in habitatul lor natural.

Ideea de sanatate prin sport este sustinuta de spatii largi, terenuri sportive, loc de joaca, loc vast pentru tracking si un centru de gym si alte activitati sportive.

Ce am simtit? Pentru mine, care vin dintr-un oras extrem de poluat, simt viata. Mai simt o liniste benefica, libertate si siguranta.

Daca te-ncumeti sa urci cateva scari naturale prin padure, ajungi in cel mai inalt punct al parcului(High Curley Hill), de unde se poate zari Londra; evident, intr-o zi senina. Noi am avut norocul de asa ceva, astfel ca am admirat intreaga priveliste.

Am uitat sa vorbesc despre cautarea de pietre pictate :). Copiii obisnuiesc sa picteze pietre si sa le "ascunda" prin padure. Defapt putina atentie te va face fericitul castigator al unor mici opere de arta, un fel de secret gift de care se bucura oricine-l gaseste :). La randul nostru, am adunat cateva pietre pentru a le picta si a le "ascunde", spre bucuria altor copii.

O fapta buna pe final de vizita a fost ca am redat stapanului un caine ratacit care se tinea dupa noi, parca cerand ajutorul.

Am ales cateva poze sa-mi continue povestea si cred ca o vor face foarte bine.
























No comments:

Post a Comment