Jurnal victorian- Frimley Lodge Park

De cand am ajuns in Anglia, ma trezesc dimineata la 6:33. Brusc, deschid ochii si-mi verific starea. "Sunt bine"- orice ar insemna asta 😃. E bine ca m-am trezit, ma pot misca singura si simt ca "lumea-i a mea" 😊. Bonus: afara e soare (sic), deocamdata vremea e cum era in vremea buna de acasa (inainte de ploi,furtuni si alte vremuri tulburi).

Reiau povestea. Alta zi, alt parc 😂 (Multumesc, Alina!! 💗 )

Sunt multe momentele in care zic in sinea mea: Doamne, pentru unele lucruri solutia e respectul! Atat de simplu. 

Revin. 24 ha de teren. Firmley Lodge Park. Spatii intinse, terenuri de sport, zone de picnic, plimbare si relaxare, locuri de joaca (yes!), un ansamblu feroviar in miniatura (speram sa ajungem si intr-o zi in care e in functiune), canalul Basingstoke si Memory Tree. Asta doar din ce pot enumera la prima vedere.

Alexandru "scapa"si-ncepe s-alerge. Imi aduc aminte brusc de copilarie. Alearga dupa niste pasari mari si albe, nu conteaza, el alearga, cu bucuria copilului care iubeste tot ce vede, are impresia ca totul a fost creat pentru el.

Despre unele lucruri nu pot sa vorbesc, dar am facut poze. Despre altele voi vorbi, fiindca n-am putut face poze, dat fiindca erau implicate persoane care fac sport la diverse aparate amplasate direct prin padure. De retinut: nu e nevoie de abonamente scumpe la sali de sport sofisticate ca sa te motivezi sa faci sport. Bine, poate intr-un oras poluat si fara parcuri, da. Aici vad lucruri atat de simple incat par primitive, dar in acelasi timp foarte utile. Nu mi-as fi imaginat de exemplu sa vad pe cineva ridicand un cauciuc pe post de greutate. Mai sunt si alte minunatii dar ...o sa le pozez odata :).

Calea ferata in miniatura.

Nu chiar miniatura, caci se intinde pe distanta de 1km si, cu un bilet de 1£, poti sa devii calator al trenului pentru un tur intreg. De data asta nu ne-am afat in timpul programului, dar data viitoare n-o sa pierdem trenul 😃.

Canalul Basingstoke "rasare"din padure si schimba brusc peisajul. Daca nu stii la ce sa te astepti, te ia prin surprindere.

Cu o alura nemiscata, astfel incat nu mi-am dat seama daca sau incotro curge, nu disturba cu nimic linistea de pana acum. N-am sa intru in amanunte, insa vreau sa mentionez ca, istoric vorbind, canalul a fost "construit" intre anii 1778-1794 si face legatura intre Basingstoke si River Thames. Gandit initial pentru a stimula agricultura in Hampshire, in ziua de azi poti face croaziere pe anumite portiuni.

The Memory tree.

Un copac pe care nu l-am vazut cu ochii mei 😔, am citit despre el abia dupa ce am fost in parc. Data vitoare am sa-l caut.  

 Ideea Copacului memorial a aparut dupa ce o femeie din Frimley a postat pe Facebook ca si-ar dori un loc in apropiere pentru a-si aminti de cei dragi, deoarece mersul la mormant era anevoios, distantele fiind destul de mari. Astfel a fost luata initiativa unui copac memorial "imbracat "intr-o plasa naturala si, binecuvantat de un preot, este locul unde oamenii lasa mesaje scrise pe o hartie biodegradabila (din orez).

Fiecare loc spune o poveste.

Ce am vazut insa si m-a impresionat, a fost o bancuta de care era prins un buchet de flori. Ideea este aceeasi ca si in cazul copacului memorial. 

Descoperirile din aproape in aproape.

Dupa inca o zi petrecuta in parcurile de aici, desi ma repet, incep sa realizez ca, printre multe alte lucruri de care se tine cont aici, se afla RESPECTUL. 

Jurnal victorian: Primul parc - Lightwater Park

Am ajuns de prea putin timp in Anglia ca sa pot raspunde la intrebari gen: "cum esti? Cum e acolo?". Dar vreau sa pastrez un jurnal, despre ce apuc sa vad si sa simt. E deja o schimbare :) : Scriu din nou :).

Astazi, oameni si locuri. Multumesc Alina pentru plimbarile picanterizate cu povestiri despre istoria locurilor.

"We are asking for you and your children’s help to shape what will be a super new playground at Lightwater Country Park. Work to install the facility will be completed during the autumn. We are currently developing proposal schemes for the play area and we welcome any other ideas and feedback that you may have." 

Asta am gasit cautand despre parcul Lightwater. In primul rand, notiunea de parc aici este foarte vasta ...ca intindere. Sunt si parculete, insa acesta se intinde pe 59 ha. Un parc de relaxare, deopotriva pentru oameni si animale, in care toata lumea este implicata sa il creeze si in acelasi timp sa-l conserve. Natura ne-a pus la dispozitie iazuri, paduri si pajisti, in care gasim o varietate de animale, pasari si insecte, in habitatul lor natural.

Ideea de sanatate prin sport este sustinuta de spatii largi, terenuri sportive, loc de joaca, loc vast pentru tracking si un centru de gym si alte activitati sportive.

Ce am simtit? Pentru mine, care vin dintr-un oras extrem de poluat, simt viata. Mai simt o liniste benefica, libertate si siguranta.

Daca te-ncumeti sa urci cateva scari naturale prin padure, ajungi in cel mai inalt punct al parcului(High Curley Hill), de unde se poate zari Londra; evident, intr-o zi senina. Noi am avut norocul de asa ceva, astfel ca am admirat intreaga priveliste.

Am uitat sa vorbesc despre cautarea de pietre pictate :). Copiii obisnuiesc sa picteze pietre si sa le "ascunda" prin padure. Defapt putina atentie te va face fericitul castigator al unor mici opere de arta, un fel de secret gift de care se bucura oricine-l gaseste :). La randul nostru, am adunat cateva pietre pentru a le picta si a le "ascunde", spre bucuria altor copii.

O fapta buna pe final de vizita a fost ca am redat stapanului un caine ratacit care se tinea dupa noi, parca cerand ajutorul.

Am ales cateva poze sa-mi continue povestea si cred ca o vor face foarte bine.

Ziua cea mai lunga

Bias-ul a venit anul asta dupa o eclipsa de luna. In aceeasi zi am avut si noi programat zborul catre Londra.

Combinatia Bias & zbor de pe Otopeni nu are la orice ora sorti de izbanda. Daca adaug si Tarom iese o zi intreaga in care ai putea alege orice altceva inafara de a zbura cu avionul.

N-as da vina pe eclipsa.

Am apucat sa vad destule postari cu eclipsa de luna de azinoapte. Un spectacol pe cinste, pe care l-am vazut doar in poze, in timp ce eram pe aeroportul Otopeni. Tot de pe aeroport am putut trage cu ochiul si la show-ul aviatic Bias; in cele 2 ore in care am asteptat in avion sa se redeschida spatiul aerian, inchis din cauza de Bias. 

Bucurosi ca nu ne-am aflat printre zborurile anulate, am decolat cu emotia ca ne vom intalni din nou, toti trei membri familiei.

Tarom are niste "minitelevizoare" pe care sunt afisate datele despre zbor, respectiv pozitia avionului, timp parcurs, etc. Aproape de jumatatea drumului am remarcat ca avionul parea ca se indreapta spre...Bucuresti. Intreb stewardesele, care tocmai treceau pe langa noi, ce se intampla. S-au uitat catre monitor apoi catre mine: nu ne intoarcem. E imposibil sa ne intoarcem.

Eh, comandantul a facut totul posibil si ne-a anuntat semet ca, datorita (sau din cauza) unei defectiuni tehnice, nu mai merge statia meteo (!?) de la bordul avionului prin urmare ... Cale-ntoarsa. La fel arata si desenul de pe monitor,  pe care nu l-am pozat, fiindca al meu copil imi vana telefonul.

Credeti-ma insa pe cuvant ca am facut cale-ntoarsa de la jumatea drumului. In dreapta mea, 3 randuri de calatori care aveau diverse legaturi din Londra. Pierdute toate. Noi macar eram pe-aproape.

Inca doua ore am asteptat din 20 in 20 de minute sa ne imbarcam "in cel mai scurt timp posibil" pentru Tarom.

Plecati de la 9:30 de acasa, la ora 16 un copil de 4,9 luni este in culmea cerintelor bazate pe oboseala. Adaugand doua bagaje de cate 10 kg, o geanta de laptop si un scaun de masina...distractia e garantata. Mai ales cand transferurile intre avioane se fac cu scari, autobuze si iar scari.

Al doilea avion.

Cu zambetul pe buze(inca), cu un nou tichet de imbarcare si bagajele toate(inca), ne asezam pe aceleasi locuri ca in primul avion, dar cu o speranta noua ca de data asta vom ajunge la destinatie.

Asa am aflat ca Tarom ofera acelasi tip de menu si la pranz si la cina pe durata unei saptamani. Dar, vinul e bun 😁. Alb, frizzante.

Nu stiu alte companii cum sunt, dar Tarom pare ca duce lipsa la capitolul tehnic cat si la comunicarea in interiorul companiei.

Dupa fix 6 ore diferenta fata de ora programata, ne-am imbarcat in avionul care ne duce la Londra, lasand la Bucuresti pasagerii care ar fi avut legaturi sa mearga mai departe si, dupa alte 20 de minute asteptate in avion, am decolat lasand in spate frumusete de Bias. Acum cand scriu am trecut deja de jumatatea drumului asa ca povestea asta o inchei aici, tot cu zambetul pe buze, caci v-am spus: vinul e bun 😀.

Epilog:  Nu va grabiti niciodata sa trageti concluzii pripite atunci cand lucrurile iau o turnura la care nu va asteptati. In primul rand este vorba despre siguranta. Poate nu stiu exact motivul intoarcerii la Bucuresti, dar unele lucruri e mai bine sa nu le stim :). Nu toate povestile sunt despre noi.  Uneori suntem doar martorii unor povesti care se intampla in jurul nostru.

"Intamplarea" de ieri s-a soldat cu inceputul unei idile. Sau, cel putin, al unor momente impartite intre doi tineri care nu se cunosteau deloc pana in ziua de azi 😍

Anglia, bine te-am gasit! :)

* Scrierile mele sunt povesti despre experientele personale. Sunt asadar subiective si raportate la punctul meu de vedere. Nu inseamna ca daca incercati aceleasi lucruri veti avea aceleasi experiente :). Calatorii placute!