Happy first year! :)

 Fiecare zi e o sarbatoare. Insa fix acum un an am deschis pagina de fotografie. N-am sa spun povestea vietii si cum m-am decis sa-mi deschid aceasta pagina, insa vreau sa-mi exprim gratitudinea fata de tot ce e in jurul meu: locuri, lucruri, fiinte. 

 Multumesc tuturor celor care m-au incurajat, indrumat, sustinut in ceea ce am facut pana acum. Datorita lor am reusit sa scot la lumina pagina si ce mai era ascuns in mine. Celor care au avut incredere in mine mai mult decat am avut eu singura.

 Multumesc acelora care chiar si daca n-ar fi fost pe acelasi stil cu mine m-au incurajat sa-mi urmez visul. Pentru ca nu este vorba despre a face lucrurile pe placul tuturor ci a face lucrurile asa cum simte fiecare. Ma bucur pentru fiecare om pe care-l intalnesc si vibram la fel. 

 Multumesc celor care, desi nu ma cunosc personal, mi-au apreciat pasiunea si fotografiile si m-au incarcat pozitiv cu o vorba buna. 

 La multi ani tuturor in ceea ce va doriti sa faceti! Nu lasati visele sa zboare aiurea fara voi. Deschideti ochii si bucurati-va de ele!!

Va imbratisez pe toti cu fotografiile mele! 

Pleaca berzele

  Astazi, 20 August.

"Spre cararea de sub stele,

Carduri, carduri se grabesc.

Toate berzele pornesc

Intr-un drum stiut de ele.

Inainte de plecare

Au facut un mic popas,

Sa ne spuna: „Bun ramas!”,

Rand pe rand, la fiecare.

Clampanind prietenoase,

Dau din aripi catre mine:

- Noi plecam, ramai cu bine!

- Sa va-ntoarceti sanatoase!

Vrabiuta le petrece

Si se-ntoarce-ncet spre sat.

- Ce-o fi draga de oftat?

Ele tin mortis sa plece!

Si zburand pe gard, sprintara,

Mai privi odata-n sus:

- Cip-cirip! S-au dus?

 - „S-au dus!”,

Le vedem la primavara. :) "

De G.Rusu

World breastfeeding week 2016

All around the world, Love is the same!
That's why breastfeeding is celebrated worldwide.

Pentru o informare corecta si un ajutor concret in alaptare puteti accesa : Alapteaza!

Don't make war! Make friendships!

Don't make war! Make friendships. They will last over any distance.
Make people laugh and make them feel the love you feel for them.
Make people happy by touching their soul in a way it needs to be touched.
Love can never be too much.
Show people you can build toghether bridges of love over all the hatred that exists.
Show people your compassion, your good willing.
Smile and tell people they need LOVE more than War.
War can never bring people alive, it can never make people happy, it can never bring LIFE like LOVE does.

Turnurile din Kuala Lumpur

 Mi-am dorit ca, inainte de orice alta hotarare pe care o voi lua pe viitor, sa merg in Asia. Stiu ca orice schimbare vine din mine dar am nevoie in jurul meu de o energie care sa ma ajute sa fac unele alegeri si schimbari pentru a merge mai departe.
Primul pas pe pamant Asiatic(continental) l-am facut in Kuala Lumpur. Prima impresie conteaza; nu este definitorie dar conteaza. Experientele au inceput sa apara si iata-ma in valtoarea a ceea ce se numeste pe buna dreptate "outside of your comfort zone". Doi adulti, un copil de 2,4 ani si probabil mult mai multe bagaje decat e necesar pentru o calatorie fara un traseu prestabilit. In intalnirea cu necunoscutul, experienta calatoriilor anterioare si-a spus insa cuvantul si de data aceasta. 

Kuala Lumpur e la 6 ore in viitor fata de Ploiesti si la vreo 30 grade C in plus (avand in vedere ca am ajuns acolo la inceputul lui martie). Caldura mare, care si-a pus amprenta pe noi mai mult decat diferenta de fus orar cu care ne acomodasem inca din avion. Ceea ce trebuie sa mentionez: Turkis Airlines merita toata increderea pentru un zbor de lunga durata.

Caldura asadar ... si un copil in perioada "critica"dintre 2 si 3 ani( parintii de toddleri stiu ce zic, pentru toti ceilalti care au uitat sau inca n-au trecut prin asta ... merita oricum experienta :D).

Asia, Kuala Lumpur. Cred ca a fost o alegere corecta, iar ceea ce aveam sa experimentam in saptamana pe care am locuit-o aici vine sa imi intareasca parerea.
Un oras mare, intr-o lume mica. Ne-am reintalnit asadar cu doua personaje intalnite pe aeroportul din Istambul, in escala. Si cum nimic nu e intamplator, cu unul dintre personaje tinem in continuare legatura. Un calator ca si noi, cu o poveste cel putin la fel de interesanta si cred ca n-are sa se supere daca voi vorbi vreodata aici (si) despre povestea lui.
Am stat prea putin ca sa pot vorbi cu adevarat despre Kuala Lumpur dar:
Am mancat cu precadere mancare japoneza, am cumparat fructe de la un magazin indian (mica Indie), am remarcat toate magazinele de firma din mall-uri ca fiind cam pe acelasi tipar ca pe la noi si daca e ceva ce n-am inteles, a fost ca aveau si haine mai groase, cu maneca lunga gen, ceea ce din punctul meu de vedere nu se potrivea cu clima. Insa "normalitatea"la ei este ca atunci cand temperaturile scad putin sub 28 grade, se poarta maneci lungi. Corect. Ceea ce este normal pentru ei ...este normal pentru ei :)

Am fi putut sta departe de turnurile gemene Petronas? Nicidecum. In fata lor se afla un imens parc de distractii pentru copii plus, bonus, o piscina(tot pentru copii) cu o cascada artificiala. Symphony Lake. Am fi stat acolo si zi si noapte daca n-ar fi trebuit sa mai ajungem si pe-acasa, sa nu ne dam peste cap programul deja dat peste cap de fusul orar.
Dar chiar si asa, am admirat spectacolul de lumini oferit de turnuri si de fantana din fata lor, care mi-a amintit cumva de Las Vegas si al lui Bellagio cu fantana cantacioasa din fata, care ne-a vrajit cu vreo 8 ani in urma de era sa intarziem la propria nunta :). Ei bine fantana de aici mi s-a parut totusi o copie putin mai timida. Spun mi s-a parut. 
Insa turnurile .... 88 de etaje puse unul peste altul te fac sa te inalti cu privirea pana in cer, putin cate putin asa, ca nu-ti vine a crede ochilor. Cand esti acolo nu te mai gandesti ca sunt printre cele mai inalte cladiri din lume, ca sunt niste cladiri "cu greutate", cam 300 000 de tone pe un singur (picior) turn si ca au aproape jumatate de kilometru in sus. Sunt atat de impozante incat in prima faza e posibil sa nici nu-ti dai seama ca te afli langa ele, mai ales daca ajungi acolo cu metroul, via mall Suria KLCC, imensul mall de (fite) firma aflat oarecum la parterul turnurilor( in realitate vreo 6 etaje de mall sofisticat).

Fiind aproape de KLSentral, de acolo incepeau mai toate drumurile noastre de fiecare zi. Am incercat sa observ oameni, as fi vrut sa-mi dau seama cum sunt oamenii in Malaezia. Oamenii locului in principal. Concluzia este ca, probabil ca orice capitala, sunt multi, foarte multi "adoptati" ai locului. Intr-o gara e destul de greu sa-ti dai seama care sunt turisti si care sunt expati sau sa faci diferenta intre adevaratii localnici si alti asiatici. Pentru mine cel putin, totul se derula ca un film cu diferite personaje, multe dintre ele fiind probabil la randul lor pentru prima data in Kuala Lumpur :)

Va urma ...