Tuesday, February 12, 2019

Tylney Hall

 I take a deep breath ... and here I go (again). My first post for a while and the first project in the new year and also in a new chapter of my life. All is new but as I like to keep saying, I always take something old with me.
 The first time in England, the first snow here, the first time in an old but so beautiful place. I take photos by eyes, by phone and by camera and at the same time I enjoy the family time.
 In a winter landscape, heavenly enlighted by the loving Sun, we enjoyed the view of a "castle", the frozen lake and the snow that was embracing all of us in a single frame.
 I always dream for more. More beauty to see, more feelings to live and "draw"all of them in photos.

  
The place is old enough to serve as a hospital during the First World War. A school unit operated from 1948 to 1984, when it was closed, being reopened on October 1, 1985, after extensive refurbishment. Since then, the Tilney Hall Hotel and Gardens has been known for its location.

The property is undoubtedly of considerable architectural and historic interest and as such is Listed Grade II. The gardens and various features are acknowledged in the Hampshire County Council's Countryside Heritage Report on Historic Parks and Gardens as being of significant historical interest.

But I'm not going to write more from "the book," but from my point of view, in photos, the way I felt the place in  winter time, at the begining of the year 2019, when there were 3 days of fairytale snow. 

And when you start to see the photos, allow yourself to create your own story. Have your own reflection of what you keep with you over the years, what makes you happy, what  you would do if you were there, wherever you wanted to go.


                                     





























Friday, August 3, 2018

Jurnal victorian- Frimley Lodge Park


De cand am ajuns in Anglia, ma trezesc dimineata la 6:33. Brusc, deschid ochii si-mi verific starea. "Sunt bine"- orice ar insemna asta 😃. E bine ca m-am trezit, ma pot misca singura si simt ca "lumea-i a mea" 😊. Bonus: afara e soare (sic), deocamdata vremea e cum era in vremea buna de acasa (inainte de ploi,furtuni si alte vremuri tulburi).
Reiau povestea. Alta zi, alt parc 😂 (Multumesc, Alina!! 💗 )

Sunt multe momentele in care zic in sinea mea: Doamne, pentru unele lucruri solutia e respectul! Atat de simplu. 

Revin. 24 ha de teren. Firmley Lodge Park. Spatii intinse, terenuri de sport, zone de picnic, plimbare si relaxare, locuri de joaca (yes!), un ansamblu feroviar in miniatura (speram sa ajungem si intr-o zi in care e in functiune), canalul Basingstoke si Memory Tree. Asta doar din ce pot enumera la prima vedere.
Alexandru "scapa"si-ncepe s-alerge. Imi aduc aminte brusc de copilarie. Alearga dupa niste pasari mari si albe, nu conteaza, el alearga, cu bucuria copilului care iubeste tot ce vede, are impresia ca totul a fost creat pentru el.

Despre unele lucruri nu pot sa vorbesc, dar am facut poze. Despre altele voi vorbi, fiindca n-am putut face poze, dat fiindca erau implicate persoane care fac sport la diverse aparate amplasate direct prin padure. De retinut: nu e nevoie de abonamente scumpe la sali de sport sofisticate ca sa te motivezi sa faci sport. Bine, poate intr-un oras poluat si fara parcuri, da. Aici vad lucruri atat de simple incat par primitive, dar in acelasi timp foarte utile. Nu mi-as fi imaginat de exemplu sa vad pe cineva ridicand un cauciuc pe post de greutate. Mai sunt si alte minunatii dar ...o sa le pozez odata :).

Calea ferata in miniatura.
Nu chiar miniatura, caci se intinde pe distanta de 1km si, cu un bilet de 1£, poti sa devii calator al trenului pentru un tur intreg. De data asta nu ne-am afat in timpul programului, dar data viitoare n-o sa pierdem trenul 😃.




Canalul Basingstoke "rasare"din padure si schimba brusc peisajul. Daca nu stii la ce sa te astepti, te ia prin surprindere.
Cu o alura nemiscata, astfel incat nu mi-am dat seama daca sau incotro curge, nu disturba cu nimic linistea de pana acum. N-am sa intru in amanunte, insa vreau sa mentionez ca, istoric vorbind, canalul a fost "construit" intre anii 1778-1794 si face legatura intre Basingstoke si River Thames. Gandit initial pentru a stimula agricultura in Hampshire, in ziua de azi poti face croaziere pe anumite portiuni.



The Memory tree.
Un copac pe care nu l-am vazut cu ochii mei 😔, am citit despre el abia dupa ce am fost in parc. Data vitoare am sa-l caut.  
 Ideea Copacului memorial a aparut dupa ce o femeie din Frimley a postat pe Facebook ca si-ar dori un loc in apropiere pentru a-si aminti de cei dragi, deoarece mersul la mormant era anevoios, distantele fiind destul de mari. Astfel a fost luata initiativa unui copac memorial "imbracat "intr-o plasa naturala si, binecuvantat de un preot, este locul unde oamenii lasa mesaje scrise pe o hartie biodegradabila (din orez).




Fiecare loc spune o poveste.
Ce am vazut insa si m-a impresionat, a fost o bancuta de care era prins un buchet de flori. Ideea este aceeasi ca si in cazul copacului memorial. 

Descoperirile din aproape in aproape.
Dupa inca o zi petrecuta in parcurile de aici, desi ma repet, incep sa realizez ca, printre multe alte lucruri de care se tine cont aici, se afla RESPECTUL. 











Wednesday, August 1, 2018

Jurnal victorian: Primul parc - Lightwater Park

Am ajuns de prea putin timp in Anglia ca sa pot raspunde la intrebari gen: "cum esti? Cum e acolo?". Dar vreau sa pastrez un jurnal, despre ce apuc sa vad si sa simt. E deja o schimbare :) : Scriu din nou :).

Astazi, oameni si locuri. Multumesc Alina pentru plimbarile picanterizate cu povestiri despre istoria locurilor.


"We are asking for you and your children’s help to shape what will be a super new playground at Lightwater Country Park. Work to install the facility will be completed during the autumn. We are currently developing proposal schemes for the play area and we welcome any other ideas and feedback that you may have." 


Asta am gasit cautand despre parcul Lightwater. In primul rand, notiunea de parc aici este foarte vasta ...ca intindere. Sunt si parculete, insa acesta se intinde pe 59 ha. Un parc de relaxare, deopotriva pentru oameni si animale, in care toata lumea este implicata sa il creeze si in acelasi timp sa-l conserve. Natura ne-a pus la dispozitie iazuri, paduri si pajisti, in care gasim o varietate de animale, pasari si insecte, in habitatul lor natural.

Ideea de sanatate prin sport este sustinuta de spatii largi, terenuri sportive, loc de joaca, loc vast pentru tracking si un centru de gym si alte activitati sportive.

Ce am simtit? Pentru mine, care vin dintr-un oras extrem de poluat, simt viata. Mai simt o liniste benefica, libertate si siguranta.

Daca te-ncumeti sa urci cateva scari naturale prin padure, ajungi in cel mai inalt punct al parcului(High Curley Hill), de unde se poate zari Londra; evident, intr-o zi senina. Noi am avut norocul de asa ceva, astfel ca am admirat intreaga priveliste.

Am uitat sa vorbesc despre cautarea de pietre pictate :). Copiii obisnuiesc sa picteze pietre si sa le "ascunda" prin padure. Defapt putina atentie te va face fericitul castigator al unor mici opere de arta, un fel de secret gift de care se bucura oricine-l gaseste :). La randul nostru, am adunat cateva pietre pentru a le picta si a le "ascunde", spre bucuria altor copii.

O fapta buna pe final de vizita a fost ca am redat stapanului un caine ratacit care se tinea dupa noi, parca cerand ajutorul.

Am ales cateva poze sa-mi continue povestea si cred ca o vor face foarte bine.