Sambata m-am ratacit de buna voie in timp si spatiu si nici n-a trebuit sa ma-ndepartez foarte tare de casa ... Si unde poti sa te pierzi de lume si sa te bucuri de locuri mai tare decat sa injuri soselele care te duc intr-acolo? In Romania, tara care incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu e a noastra si nici macar a stramosilor nostri, ci a stramosilor stramosilor nostri. Si asa va ramane. Pentru ca ei au reusit sa o iubeasca, sa o respecte si s-o apere cum au stiut ei mai bine si sa ne-o lase mostenire.
Revin la un pod magic care face trecerea intre doua timpuri si vorbesc despre prieteni vechi si noi cu care m-am intalnit ca intr-un loc tainic si bine pus de-oparte, pentru urmasii nostri.
Veniti cu totii din aceeasi lume, era doar unul intre noi care a descoperit locul unde si-a implinit visul de a-si construi o casa, exact ca in visul ei, dupa idei originale si nervi tari de a le pune in practica. Si, nu in ultimul rand, cu oameni care i-au fost alaturi, crezand in ideile ei.
Cine poate fi un asemenea om si ce hram poate sa poarte daca nu un poet visator care isi da frau liber imaginatiei si rupe orice lant de mentalitate neingaduitoare cu ideile ei nastrusnice? Si psiholog pe deasupra. Aha! Veti spune. Ei da, un psiholog nebun dupa linistea si impacarea naturii cu tot ce apare in plus. Nimic nu deranjeaza. Casa cu mansarda si un beci imens si atelierul cu terasa si pasarela imbratiseaza perfect intreaga livada. Si te cheama inspre ele.
"Nu este gata, mai sunt inca multe de facut". Cu siguranta, in conceptia ei. Pentru noi insa a fost o zi perfecta intr-o locatie completa.
Ziua s-a desfasurat ca o intalnire secreta, stiuta doar de invitatii care si-au dorit anume sa ajunga in acel loc, parca secret si el pentru cei care nu si-au propus sa ajunga.
Iar cum eu nu ma pot exprima indeajuns in cuvinte, imi exprim bucuria si prin imagini. Imagini care, ca de obicei, sper sa bucure ochii celor care au nevoie.
*toate locurile si personajele sunt reale si fac parte din viata mea.
