Bias-ul a venit anul asta dupa o eclipsa de luna. In aceeasi zi am avut si noi programat zborul catre Londra.
Combinatia Bias & zbor de pe Otopeni nu are la orice ora sorti de izbanda. Daca adaug si Tarom iese o zi intreaga in care ai putea alege orice altceva inafara de a zbura cu avionul.
N-as da vina pe eclipsa.
Am apucat sa vad destule postari cu eclipsa de luna de azinoapte. Un spectacol pe cinste, pe care l-am vazut doar in poze, in timp ce eram pe aeroportul Otopeni. Tot de pe aeroport am putut trage cu ochiul si la show-ul aviatic Bias; in cele 2 ore in care am asteptat in avion sa se redeschida spatiul aerian, inchis din cauza de Bias.
Bucurosi ca nu ne-am aflat printre zborurile anulate, am decolat cu emotia ca ne vom intalni din nou, toti trei membri familiei.
Tarom are niste "minitelevizoare" pe care sunt afisate datele despre zbor, respectiv pozitia avionului, timp parcurs, etc. Aproape de jumatatea drumului am remarcat ca avionul parea ca se indreapta spre...Bucuresti. Intreb stewardesele, care tocmai treceau pe langa noi, ce se intampla. S-au uitat catre monitor apoi catre mine: nu ne intoarcem. E imposibil sa ne intoarcem.
Eh, comandantul a facut totul posibil si ne-a anuntat semet ca, datorita (sau din cauza) unei defectiuni tehnice, nu mai merge statia meteo (!?) de la bordul avionului prin urmare ... Cale-ntoarsa. La fel arata si desenul de pe monitor, pe care nu l-am pozat, fiindca al meu copil imi vana telefonul.
Credeti-ma insa pe cuvant ca am facut cale-ntoarsa de la jumatea drumului. In dreapta mea, 3 randuri de calatori care aveau diverse legaturi din Londra. Pierdute toate. Noi macar eram pe-aproape.
Inca doua ore am asteptat din 20 in 20 de minute sa ne imbarcam "in cel mai scurt timp posibil" pentru Tarom.
Plecati de la 9:30 de acasa, la ora 16 un copil de 4,9 luni este in culmea cerintelor bazate pe oboseala. Adaugand doua bagaje de cate 10 kg, o geanta de laptop si un scaun de masina...distractia e garantata. Mai ales cand transferurile intre avioane se fac cu scari, autobuze si iar scari.
Al doilea avion.
Cu zambetul pe buze(inca), cu un nou tichet de imbarcare si bagajele toate(inca), ne asezam pe aceleasi locuri ca in primul avion, dar cu o speranta noua ca de data asta vom ajunge la destinatie.
Asa am aflat ca Tarom ofera acelasi tip de menu si la pranz si la cina pe durata unei saptamani. Dar, vinul e bun 😁. Alb, frizzante.
Nu stiu alte companii cum sunt, dar Tarom pare ca duce lipsa la capitolul tehnic cat si la comunicarea in interiorul companiei.
Dupa fix 6 ore diferenta fata de ora programata, ne-am imbarcat in avionul care ne duce la Londra, lasand la Bucuresti pasagerii care ar fi avut legaturi sa mearga mai departe si, dupa alte 20 de minute asteptate in avion, am decolat lasand in spate frumusete de Bias. Acum cand scriu am trecut deja de jumatatea drumului asa ca povestea asta o inchei aici, tot cu zambetul pe buze, caci v-am spus: vinul e bun 😀.
Epilog: Nu va grabiti niciodata sa trageti concluzii pripite atunci cand lucrurile iau o turnura la care nu va asteptati. In primul rand este vorba despre siguranta. Poate nu stiu exact motivul intoarcerii la Bucuresti, dar unele lucruri e mai bine sa nu le stim :). Nu toate povestile sunt despre noi. Uneori suntem doar martorii unor povesti care se intampla in jurul nostru.
"Intamplarea" de ieri s-a soldat cu inceputul unei idile. Sau, cel putin, al unor momente impartite intre doi tineri care nu se cunosteau deloc pana in ziua de azi 😍
Anglia, bine te-am gasit! :)
* Scrierile mele sunt povesti despre experientele personale. Sunt asadar subiective si raportate la punctul meu de vedere. Nu inseamna ca daca incercati aceleasi lucruri veti avea aceleasi experiente :). Calatorii placute!
